lulu si gulu-gulu

M-am cam plictisit de politica asta din Romania. De diverse acuzatii si dovezi ce apar peste noapte. Lucruri dosite cu grija de catre Vanghelie, Patriciu sau Basescu pentru a fi folosite acum desi faptele de care vorbim s-au petrecut acum 5 ani. Cam asta e Romania. Oricine ar iesi acum presedinte sansele ca noi sa o ducem mai bine in viitorul apropriat sunt egale cu zero. Nu putem decat sa mergem in jos. Suntem tarati practic in jos de cei care ne conduc si care ne mint spunandu-ne ca ne vor binele. Cam asta vom vedea si in aceasta seara. Vor arunca unii in altii cu tot ce au. Sunt sigur ca fiecare mai are ceva pregatit si tinut la naftalina pentru a fi aruncat acum pe piata. Vom fi martorii unei confruntari in care nu se va propune nimic. In care nu se va veni cu nimic concret ci numai cu acuzatii si minciunui. Cu toate acestea vom merge la vot duminica, cel putin eu ma voi duce sigur, dar nu vom avea cu cine sa votam. Nu am avut niciodata cu cine sa votam. Eu personal ma duc ca sa-mi exercit acest drept civic dar si pentru ca imi place sa am pe buletin cat mai multe stampile electorale. Cu cine votez? Oare chiar conteaza?

Asa cum ne-am obisnuit, in fiecare an Sala Dalles gazduieste targul de cadouri de Craciun. Anul acesta insa targul pare mult mai saracacios ca si pana acum. Poate din cauza faptului ca abia s-a deschis. Am regasit aceleasi standuri prezente si in anii trecuti. Multe bijuterii din argint, la preturi foarte convenabile, jucarii si idei de cadouri pentru cei mici si nu numai, foooarte multe accesorii si hainute hand-made, narghilele, cateva standuri pentru amatorii de ceai si cafea si o cafenea ceva mai spatioasa decat cea de anul trecut. In schimb, lipseste standul cu ciocolaterii si dulciuri pentru care am venit special. Speram sa se deschida pana la inchiderea targului. Programul de vizitare al targului este zilnic, intre orele 10:00 si 20:00 pana pe 23 decembrie. 

In principiu nu as fi de acord cu aceasta idee. De ce? Pentru ca oricum nu o sa apuc vremurile cand o sa se intample ceea ce spun toti cercetatorii astia legat de incalzirea globala. Nu o sa apuc topirea tuturor ghetarilor si consecintele acestor lucruri. Nu cred in scenariile apocaliptice propuse de Hollywood desi sunt convins ca se bazeaza pe un sambure de adevar. Si cu toate acestea imi amintesc cam cum era vremea acum vreo 10-12 ani. Pai in decembrie ningea. Si ningea urat de tot. Trebuia sa ma imbrac gros ca sa ma duc la scoala. In niciun caz nu ma duceam intr-o camasa si un pulover. In niciun caz nu erau 20 de grade. Sau la munte cel putin sunt absolut convins ca nu erau 12-15 grade si mai imi amintesc ca era o zapada...

Deja toti meteorlologii spun ca aceste temperaturi sunt peste media lunii decembrie. Cred ca ar trebui totusi calculata o noua media a temperaturii pentru ca in curand o sa trecem la o clima asemanatoare cu cea din Italia sau Grecia. Iar zapada va fi ceva tare scump la vedere...pe de o parte e mai bine. Nu trebuie sa te imbraci gros, nu trebuie sa iti iei cauciucuri de iarna pentru ca la noi oricum daca ninge nu da nimeni zapada, nu mai e mizerie asa de mare pe strazi(ca mizerie oricum este). Dar pe de alta parte parca e mai frumos cand ninge de sarbatori. E altfel Craciunul cand e zapada afara. Sa fie oare incalzirea globala de vina pentru asta?

A trecut ceva vreme de cand nu am mai vizitat Castelul Peles, emblema statiunilor de pe Valea Prahovei. Asa ca, desi era luni, zi in care muzeul este inchis, am pornit intr-o plimbare spre Castelul Peles, hotarati sa vizitam gradina si imprejurimile castelului. Peisajul, ca de obicei spectaculos. In schimb paznicii castelului erau nerabdatori sa ajunga acasa. Astfel, la ora 15:45 am fost intorsi din drum pe motiv ca "e cam tarziu baieti, dar puteti veni miercuri, maine e 1 si nu se viziteaza". Am plecat de acolo cu un gust amar si cu promisiunea ca vor mai trece cativa ani pana vom vizita din nou Pelesul. 

Pentru cei mai multi dintre noi, si recunosc aici ca si pentru mine pana sa citesc un articol interesant, orasul Busteni nu reprezinta decat o destinatie de vacanta. Un loc unde putem sa mergem in weekend cu prietenii, sa inchirieim niste camere la pensiune si sa tragem niste gratare si niste betii. Cu alte cuvinte sa ne simtim bine. E relativ aproape de Bucuresti, nu faci mult nici cu masina si nici cu trenul. Sunt cateva cluburi de noapte asa ca te poti distra si asa. Poti sa te duci la Cascada Urlatoarea, un drum lejer ca sa iti fie cu adevarat pofta de ceafa de porc pregatita la pranz, sau la Gura Diham. Aceste doua trasee sunt adevarate bulevarde. Dar ceaa ce nu stim este ce este cu adevarat orasul Busteni. Nu stim de frumusetile sale ascunse. Nu stim ce a fost inainte. Nu stim ce ar putea fi. Deocamdata este o destinatie tipica de vacanta pentru bucuresteni.

In primul si in primul rand: orasul Busteni este un oras nemtesc. Sau mai bine spus a fost construit in stil nemtesc. Doi frati germani din Rasnov, fratii Schiel au intemeiat aici o fabrica de hartie. Povestea spune ca "cei doi cautau locul unde sa-si plaseze o fabrica de hartie. Cazuse o zapada mare in acea zi si vizitiul oprise trasura sa adape caii. Privind muntele si padurea, cei doi frati trasera adanc aer in piept si observara ca, in ciuda gerului cumplit, apa Prahovei nu era inghetata. Discutand cu localnicii, aflara ca locul e ferit de viscole si ca din munte izvorasc alte doua ape (Jepii si Urlatoarea), numai bune sa aduca bustenii la vale. Clima, vaile, padurea si gara din apropiere i-au decis sa intrerupa cautarile. Fabrica de hartie trebuia construita aici." Fabrica de hartie a dus la dezvoltarea orasului. Cei doi frati au construit din fonduri proprii o scoala si un cinematograf, ceea ce era un lucru extraordinar in acele timpuri. Acelasi articol pe care l-am citit spune ca "Fara nemti si fara fabrica lor de hartie, Busteniul ar fi ramas pana astazi o simpla gara de tranzit. Totul apartine fratilor Schiel: zecile de case facute pentru muncitori, caminul de copii, cinematograful, un restaurant si o moara. Soselele si conducta de apa, tot atunci au fost construite. Funicularul, care aducea lemne dinspre Bolboci si Bratei, era cel mai lung din estul Europei. Dupa razboi, comunistii l-au lasat in paragina. Nimeni nu stie de ce. Doar cativa stalpi mancati de rugina rezista indaratnici si astazi. Stau infipti trainic in pamant, prinsi in suruburi cat pumnul de groase. Oamenii care au demolat funicularul prin anii "50 isi amintesc ca rupeau 12 panze de bonfaier pana sa taie cablul. Lucru nemtesc. Lucru facut sa dureze o vesnicie." Lucru nemtesc care se intalneste cu prostia romaneasca: hai ma sa distrugem funicularul, sa distrugem tot. Noi romanii am fost asa dintotdeauna. Pe langa clasicul drum catre Cascada Urlatoarea mai este un drum foarte interesant. De la Cascada Urlatoare e un drum, marcat cu triunghi albastru ce duce la Canton Jepi. De acolo ai o priveliste unica asupra vaii Prahovei. Acolo esti deasupra tuturor celor care fac gratare si stau in masini in ambuteiajul de pe DN1. 

Mi-am luat o mini-vacanta. Ca nu se mai putea. Si am zis sa ma duc unde se duce tot romanul: la munte. Pot sa zic ca am fost surprins intr-un mod placut de drum: pe centura Ploiestiului au facut 4 benzi. Era si timpul sa finalizeze lucrarile acolo. Gropi nu prea au fost. Trafic aglomerat si disperati au mai fost. Dar nu i-am prins. Astia se trezesc si pleaca mai tarziu. Eu sunt mai matinal. Una peste alta cand m-am intors am luat-o prin pasaj...de cand asteptam asta. Marturisesc ca imi pare rau ca am aruncat gunoiul de la munte intr-un tomberon pentru ca as fi vrut sa-l arunc in pasajul lor. La cati nervi mi-a facut...