lulu si gulu-gulu

De ceva vreme tot zic ca o sa-mi gasesc timp pentru el si nu am reusit. Asta pana ieri. Aveam de facut un drum seara pana la Turabo Society Cafe si habar nu aveam pe unde este asa ca era timpul ca GPS-ul sa intre in actiune. Dar mai intai l-am testat la un drum scurt pana in Otopeni. Impresii: Este foarte stresant. A piuit la fiecare camera de luat vederi pe care numai el o vedea, a cotcodacit tot timpul. PIU PIU PIU. Plus ca daca prindeam si eu 51 km/h ma lua imediat : ati depasit limita de viteza. Era ca si cum as fi mers cu mama in dreapta mea. Trecand peste toate astea am ajuns la niste concluzii pe care am sa le prezint mai incolo. Sa trecem la calatoria nocturna spre Turabo. In viata mea nu am fost pe acolo. Si in plus sunt niste gropi de mi-am rupt masina in ele. Acum incerc sa-mi imaginez toti baietii astia de bani gata care vin si ei pe acolo cu masinile lor sport. Este o vagauna de club. Intr-un cartier asemanator cu Rahova. De ce nu puteau sa faca Rahova Society Cafe? Si acum sa prezint concluziile: timpul de mers de ieri a fost de 3 ore. Dintre care o ora jumate am mers efectiv si o ora jumate am stat. Cam asta e traficul din Bucuresti. Mai mult stai decat mergi.