lulu si gulu-gulu

Astazi, in jurul pranzului, in aglomeratia si haosul din Piata Romana, am avut stupefactia sa asist la o scena tipic romaneasca. Doi indivizi, imbracati in salopetele de munca, trageau efectiv de o masina, incercand sa o fure. Nu a contat ca erau inconjurati de oameni, in fond nimeni nici nu a intors capul. S-au apropiat foarte hotarati de masina cu pricina, au lovit-o cu pumnii, au tras de manere, iar cand au constatat ca nu are alarma foarte hotarati si-au zis "hai s-o furam". Poftim? M-am indepartat indignata, hotarata sa sun imediat la politie. Dar mi-am zis ca autoritatile nu vor avea nicio reactie, poate chiar vor rade de gestul meu... Mi-am amintit imediat de cazul de la Brasov cand un om a murit impuscat pentru ca a incercat sa opreasca un jaf la o casa de amanet. Daca privim in urma o sa vedem ca vinovatul a fost prins dupa indelungi anchete si cercetari. Si-atunci, cine ar mai da importanta unei masini furate? Oricum se fura zeci, poate sute de masini pe zi, numai in Bucuresti. Ce importanta ar avea o chestie minora ca furtul unei masini? In fond, si o viata omeneasca este o chestie la fel de minora...pentru autoritatile romane. Unde e siguranta si increderea in Politia Romana pe care ei ne-o promit si o promoveaza cu surle si trambite? In zecile de milioane de euro investite in campanie, in masinile de zeci, sute de mii de euro pe care si le achizitioneaza, in sedii de mari directori de companii multinationale? Nu dragi politisti, nu asta ne impresioneaza. Ci faptele voastre. Intr-o tara in care nu te simti in siguranta pe strada, in care se fura efectiv sub ochii nostri si nimeni nu indrazneste sa riposteze de teama ca risca s-o pateasca, vina va apartine dragi autoritati romane, pentru ca promovati nepasarea, indiferenta sau coruptia.